Fiecăruia îi este dat să trăiască un timp mai îndelungat sau mai scurt. În timpul vieții, suntem datori să ne îngrijim de trup, dar mai ales de suflet. Așa cum ne hrănim trupul spre trăire, tot așa trebuie să ne hrănim și sufletul spre desăvârșire.

Repere ale Sfintelor Taine ce ne pregătesc pentru viața de veci:

1. Taina Spovedaniei

Ne putem spovedi în orice moment al vieții noastre pământene. Trebuie să căutam vindecarea sufletului, nu doar atunci când este post sau când ne simțim vrednici, ci și atunci când suntem supărați si când ne simțim mai nenorociți și mai oropsiți.

Iată link-ul către interviul cu Părintele Macarie Simonopetritul despre Spovedanie, despre care, credem că rezumă foarte bine modul în care să ne cercetăm sufletele.

2. Taina Sfintei Euharistii

„De nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi de nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă”(In. 6, 53)

Sfânta Împărtășanie nu este premiu pentru cei ce au fost cuminți, ci este medicament de vindecare pentru cei neputincioși. Este adevarat că trebuie ne apropiem de Sfântul Potir cu evlavie și frică de Dumnezeu însă, în același timp, nu trebuie nici să ne ținem departe cu anii, spunându-ne noua înșine că suntem nevrednici.

Prin Sfânta Împărtăşanie primim Trupul cel Înviat al lui Hristos cel Înviat, ca arvună a învierii noastre. Şi pentru că primim toţi acelaşi Trup al lui Hristos, ne unim şi noi întreolaltă. De aceea, Sfânta Liturghie şi Euharistie întreţin în gradul cel mai înalt unitatea Bisericii.

Sfânta Împărtăşanie este primită de către credincioșii care n-au căzut din credinţă şi de către cei care au primit iertarea păcatelor grele prin Taina Spovedaniei. Unele păcate grele (ucideri, avorturi sau altele ca acestea) cer un timp mai îndelungat de pocăinţă după săvârşirea lor, chiar și după mărturisire prin Taina Spovedaniei. Cei ce trăiesc în desfrâu sau necununaţi, chiar dacă mărturisesc starea lor unui duhovnic, nu pot fi primiţi la Sfânta Împărtăşanie, atâta timp cât continuă să se afle în aceeași stare.

Credincioşii fără păcate foarte grele se pot împărtăşi de mai multe ori pe an, dar numai după spovedanie. E o tradiţie a Bisericii să acorde acestor credincioşi spovedania de patru ori pe an, în cele patru posturi mari: Postul Paştilor, al Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cei mai râvnitori şi cu o viaţă cât mai curată se pot împărtăşi şi mai des, dar totdeauna după spovedanie.

La sfârşitul secolului XVIII, când se născuseră întrebări dacă e bine să se împărtăşească credincioșii mai rar sau mai des, Sfântul Sinod din Constantinopol a hotărât că se poate şi una şi alta, dar totdeauna după spovedanie.

Până la 7 ani, copiii se pot împartași în fiecare Duminică, fără spovedanie, iar dupa 7 ani, spovedania este recomandată. 

3. Sfeștania sau slujba prin care ne sfințim casele

Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie.

Când se săvârşeşte?

Ea se săvârşeşte de către preot în biserică, iar în casele credincioşilor, oricând cer credincioşii, mai puţin în săptămâna de după Sfintele Paşti sau de după Crăciun. Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an, precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea. Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate posturile. Cine nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în casă.

Care sunt roadele ei?

Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină. Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.

Pregătirea

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă trebuie să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea harului lui Dumnezeu în casă.

Cele necesare la sfeştanie

Pe o măsuţă acoperită cu o faţă de masă albă, orientată spre răsărit, se vor aşeza următoarele:

1. Un vas larg la gură cu apă curată;

2. Un mănunchi de busuioc;

3. Un bol cu făină, o pâine, o sticlă de undelemn şi una de vin;

4. O căţuie cu cărbune aprins şi tămâie;

5. Sfeşnice cu lumânări de ceară;

6. Un pomelnic cu cei vii din casă;

7. O icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa unei icoane aşezate pe perete);

8. Un prosop curat pe care preotul îşi va şterge mâna după sfinţirea apei;